Mergi la conţinutul principal
x
Analiza Sierra

Florin Dragomir: Cea mai mare problemă a practicienilor în insolvență este incoerența legislativă

Interviu acordat de Florin Dragomir, asociat coordonator al Sierra Quadrant, vicepreședinte UNPIR și președinte UNPIR Filiala Bacău, publicației Legal Magazin de Moldova.

 

LEGAL MAGAZIN: Sunteți unul dintre ceimai cunoscuți practicieni în insolvență din țară, coordonați demulți ani propria societate profesională cu răspundere limitată de profil, dar conduceți, în calitate de președinte, și Filiala Bacău a Uniunii naționale a Practicienilor în Insolvență din românia (UnPIr), al cărui vicepreședinte sunteți. Cum ați ales această profesie juridică? Ce v-a atras și mai ales ce v-a determinat să rămâneți, să vă construiți o carieră de succes în acest domeniu?

FLORIN DRAGOMIR:  Trebuie spus că este o profesie juridică doar în parte. În fapt, profesia de practician în insolvență necesită abilități și experiență manageriale solide, precum și capacitatea de a corela cunoștințele acumulate din două profesii diferite, cea de jurist și cea de economist. Am intrat în profesie cu primul val, odată cu modificarea legislației în materie, iar cei care lucrau în domeniul „prestării de servicii adresate întreprinderilor”, în special evaluatori, consultanți în afaceri, economiști și juriști, au fost tentați de acest domeniu nou de activitate. 1999 a fost anul în care legislația aplicabilă (lichidarea administrativă a societăților de stat și cea privind insolvența și falimentul) a fost modificată semnificativ, iar valul de lichidări ale firmelor de stat a atras mulți profesioniști și a condus la apariția și legiferarea acestei profesii și în România. Cred că profesia este complexă și provocatoare. În primii 10 ani de economie de piață în România acumulasem foarte multe cunoștințe din domenii diverse, dar cumva conectate, și, ajutat de pregătirea mea de inginer, noua profesie mi-a venit ca o mănușă. Odată „virusat”, este greu să mai renunți, în special datorită faptului că nu prea mai este loc de altceva.

 

L.M.: În cei peste 21 de ani de activitate, Sierra Quadrant a devenit una dintre celemai importante companii de profil din românia, specializată în lucrări de administrare și lichidare complexe, cu un ridicat grad de dificultate, caracterizate prin patrimoniu mare și diversificat, precumși prinmultitudinea problemelor legale care trebuie soluționate concomitent cu procedura de insolvență: bilanț demediu, substanțe periculoase în proprietate, servituți neclare și litigii legate de patrimoniu etc. a fost orientarea firmei pe această nișă îngustă o decizie inspirată, care a asigurat clientela și a dat strălucire cărții de vizită a companiei? V-ați fi dorit și altă specializare?

F.D: Cred că pregătirea noastră, a fondatorilor companiei, respectiv cea de ingineri, a contat cel mai mult. Concurența noastră de top în primii ani era formată din societăți conduse de avocați. Fabrica este teritoriul inginerilor și a părut oarecum normal să concurăm în această zonă. Chiar dacă ne-am făcut un nume instrumentând proceduri cu probleme specifice producției industriale, în special chimică și petrochimică, portofoliul nostru este foarte divers și cuprinde aproape toate ramurile economiei. Idealul oricărui practician este ca următorul dosar să nu aibă alte probleme în afară de starea de insolvență în sine, să-și îndeplinească mandatul în liniște și fără a fi mereu în criză de timp și resurse, cu alte cuvinte practicianul să nu fie obligat să rezolve problemele pe care alții erau datori să le remedieze, cu referire la administratorii statutari în special. Dar așa ceva nu există.

L.M.:  În echipa Sierra Quadrant conlucrează peste 40 de profesioniști care acoperă din punct de vedere geografic un număr de opt județe prin sediul central din Bacău și cele două filiale din București și Brăila. Cum reușiți să găsiți specialiștii de care aveți nevoie și cum îi păstrați în condițiile în care problema forței de muncă înalt calificate a devenit una cronică în România?

F.D: Simplu și dificil în același timp. Simplu – pentru că nu există o școală pentru practicieni în insolvență și atunci trebuie săi formezi, dând o șansă tinerilor cu pregătire superioară dispuși să învețe. Dificil – pentru că trec uneori doi, trei ani ca să afli dacă ai mizat corect pe cineva anume, iar persoanei respective îi place profesia și are șanse să progreseze. Avem doi inamici în această zonă: frica de răspundere și blazarea. În plus, într-o economie dinamică, plină de oportunități de tot felul, și în condițiile crizei de specialiști cu care se confruntă economia, am încercat să oferim tuturor celor interesați cadrul optim pentru a-și dezvolta potențialul, pentru a-și construi o carieră în care satisfacția muncii prestate, beneficiile financiare, atmosfera de la locul de muncă și perspectivele de viitor să reprezinte principalele coordonate ale politicii noastre de personal.

L.M.:  Firma pe care o coordonați a avut în portofoliul său de clienți și fabrica de hârtie „Letea”, emblematică pentru România, unitate strategică, înființată imediat după câștigarea independenței româniei, considerată drept una dintre primele măsuri luate pentru crearea unei industrii naționale. Fabrica a fost,timp de un secol, celmai mare furnizor de hârtie de ziar și produse de papetărie din țară. Cums-a încheiat această poveste? Cât a durat procesul de lichidare și cum s-a implicat Sierra Quadrant pentru relansarea economică a zonei?

F.D: Povestea Letea, ca fabrică de hârtie, s-a încheiat în 2019, odată cu vânzarea platformei către un investitor care îi va schimba în mod cert destinația. De fapt, producția a încetat încă din 2012, după mulți ani de erori manageriale tipice proaspeților oameni de afaceri nou-apăruți în economia românească și pe fondul inadaptării economiei și legislației noastre la cerințele pieței europene. ne-am străduit să atragem un investitor capabil să facă planuri pe termen lung și sper că va ieși ceva util zonei și economiei locale, pentru că Bacăul are mare nevoie de locuri de muncă.

L.M.:  Sierra Quadrant este și administrator judiciar al HIT Park, un proiect local important,realizat cu aport financiar european, care a produs efecte deosebite în plan social, și care a intrat în proces de reorganizare. Cum apreciați șansele viitoare ale acestui business?

F.D: Parcul industrial HIT este un proiect de suflet, în care am investit mult timp și muncă. De la o lună la alta cresc șansele de dezvoltare a parcului și nu este nevoie decât de colaborare între părțile implicate pentru ca planul de reorganizare să reușească.

L.M.:  Printre dosarele semnificative gestionate în prezent de Sierra Quadrant se mai numără Electrocentrale București(ELCEN), CET SA Bacău, Servicii Energetice Moldova SA, Donau Chem, Compania de navigație Fluvială Giurgiu NAV SA, Teleferic SA, Rombet SA și GA-Pro-Chemicals SA.  Acceptați orice caz, oricât de dificil? Care este durata medie a unui dosar soluționat de Sierra Quadrant?

F.D: Întotdeauna ne-au plăcut provocările, am făcut de fiecare dată tot ce a depins de noi pentru a salva companiile aflate în dificultate, conștienți fiind de impactul pe orizontală în economie, de problemele sociale generate. Fiecare caz, indiferent de complexitatea acestuia, reprezintă o provocare atât din perspectiva profesionistului, cât și sub aspect financiar. Lucrările mari și dificile aduc probleme serioase, dar și rezultatul așteptat este, de cele mai multe ori, pe măsură.

L.M.:  Are activitatea companiei al cărei asociat coordonator sunteți rezultate anuale semnificative? Ați avut perioade de stagnare, suișuri și coborâșuri? Care sunt satisfacțiile dvs. profesionale cele mai motivante?

F.D: Dacă faptul că suntem în top zece societăți de profil din țară înseamnă semnificativ, atunci așa este. Cea mai dificilă perioadă a fost cea imediat următoare crizei financiare din 2008. Dosarele erau multe, în majoritate falimente, dar scopul lichidării, respectiv vânzarea patrimoniului și reintroducerea bunurilor pe piață, nu se îndeplinea. Toți cei implicați în piața insolvenței erau bulversați, fie ei practicieni, creditori sau potențiali cumpărători. Întotdeauna ne-au plăcut provocările, am făcut de fiecare dată tot ce a depins de noi pentru a salva companiile aflate în dificultate, conștienți fiind de impactul pe orizontală în economie, de problemele sociale generate. Cea mai mare satisfacție, cel puțin pentru mine, este momentul când judecătorul constată succesul reorganizării, iar proprietarul/administratorul firmei re-inserate în circuitul economic normal îți mulțumește pentru modul în care ți-ai îndeplinit mandatul.

L.M.: Activați dinamic, ca vicepreședinte, în boardul UNPIR, dar diriguiți și activitatea Filialei UNPIR Bacău, ca președinte. Cumapreciați că se implică Uniunea în rezolvarea problemelor curente ale practicienilor în insolvență? Ce obiective prioritare aveți în vedere în 2020 la nivel local, dar și central?

F.D:  În mod cert sunt subiectiv, dar cred că UNPIR este asociația profesională cea mai apropiată de rolul acordat de legiuitor în societate. Cea mai mare problemă a practicienilor este incoerența legislativă și imaginea acestei profesii în ochii decidenților. Prin dialog și propuneri concrete de îmbunătățiri legislative, încercăm să protejăm această profesie foarte importantă, de altfel, în economie. În ultimii doi ani, ne-am străduit pe două direcții principale. la nivelul profesiei, dorim să implementăm un portal – bază de date – ca instrument modern, util atât practicienilor, cât și Uniunii, iar pe plan extern să aducem comunicarea cu instituțiile statului de la nivelul corespondenței la nivelul unei colaborări reale. Din păcate, interlocutorii noștri din instituțiile statului se schimbă periodic și, de fiecare dată, o luăm de la capăt cu comunicarea.

L.M.:  Cât de eficient reușesc să comunice cu bune rezultate practicienii în insolvență, administratorii judiciari și lichidatorii cu administrațiile locale și centrale atunci când situația o cere? Dar cu factorii politici?

F.D:  Există progrese, mai ales în ultima vreme, și în special în relația cu autoritățile locale, cu primăriile. Rezultatele nu sunt încă la nivelul așteptat în relația cu organele fiscale, însă sperăm să fie făcuți pași semnificativi în viitor. Pentru ANAF, unica lege este Codul de Procedură Fiscală, iar această abordare strictă provoacă întârzieri în realizarea mandatului practicianului, mai ales în procedurile în care creditorul bugetar deține o poziție semnificativă în tabelul creditorilor.

L.M.: Sunteți un bun cunoscător și observator al realităților din mediulreal de afaceri. Dă economia României semne de oboseală, de încetinire și „gripare”? Va rămâne multă vreme un decalaj semnificativ între regiunile geografice ale țării? Vine Moldova din urmă?

F.D:  Economia românească se află într-un moment de cotitură, din punctul meu de vedere. Creșterea economică reală din ultimii ani a venit și cu bune, și cu rele. A adus investitori, a creat oportunități de business, însă a determinat și accentuarea unor probleme structurale la care trebuie găsite urgent soluții. În prezent, suntem în momentul în care potențialul de dezvoltare este, din păcate, sugrumat de lipsa infrastructurii, de criza forței de muncă, de birocrația excesivă a instituțiilor statului cu rol în dezvoltarea economiei, de inconstanța și impredictibilitatea politicilor macro-economice. Moldova reprezintă, din acest punct de vedere, un exemplu relevant. Oportunități există, avem resurse la nivel local, însă nu avem infrastructura necesară unor investiții greenfield, care să genereze business pe lanțuri economice. Fără drumuri, căi ferate și aeroporturi moderne și fără un efort comun al autorităților locale și al mediului de afaceri, Moldova va continua să reprezinte o „Cenușăreasă” economică. Suntem într-un moment de cotitură în care trebuie să decidem ce cale urmăm, care sunt prioritățile, cum atragem investitorii, fondurile UE. Altfel, România va continua să se enclavizeze economic, să se sufoce din punct de vedere al infrastructurii, să piardă oportunități.

L.M.: Există, din punctul dvs. de vedere, o sinergie satisfăcătoare între profesiile juridice din România? Ce s-ar putea îmbunătăți?

F.D:  Colaborarea este cheia asigurării unui cadru juridic propice dezvoltării mediului de afaceri, în general a societății. S-au făcut pași înainte în ultimii ani, atât de către UNPIR, cât și de alte instituții, însă există în continuare loc de îmbunătățiri. Juristul, indiferent în ce zonă activează, trebuie să fie un observator constant al schimbărilor sociale, politice, economice, să se specializeze și să-și adapteze activitatea în așa fel încât să ofere, indiferent de context, o soluție optimă, fundamentată și adaptată acestor schimbări. Adaptarea continuă a cadrului legislativ, optimizarea activității judecătorești, simplificarea procesului juridic trebuie să urmeze cu aceeași viteză schimbările prin care trec societatea și economia.

L.M.:  Aveți idei care țin de responsabilitatea socială, ați fost președinte al Rotary Club Bacău până în vara trecută. Înțeleg companiile că au și o menire complementară – de a educa și susține comunitatea în care activează?

F.D:  Societatea românească are nevoie de valori, de repere, de un efort susținut al statului și al mediului de afaceri în scopul promovării proiectelor sociale. Am avut și avem mulți oameni de afaceri implicați în cauze sociale, de la susținerea programelor destinate celor aflați în dificultate la dezvoltarea unor proiecte de promovare a valorilor, a tinerilor, a educației continue. Sunt semnale pozitive în acest sens, iar acest lucru mă bucură. educația, arta, voluntariatul, campaniile caritabile sunt elemente esențiale ale unei societăți sănătoase. Sunt optimist că lucrurile merg în direcția bună și că, împreună cu mulți dintre colegii mei de breaslă, vom reuși să dezvoltăm tot mai multe astfel de proiecte.

 

VÂNZĂRI ȘI LICITAȚII